Evanghelia duminicii a doua dupa Rusalii:
18. Pe cand umbla pe langa Marea Galileii, a vazut pe doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari.
19. Si le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni.
20. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El.
21. Si de acolo, mergand mai departe, a vazut alti doi frati, pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatal lor, dregandu-si mrejele si i-a chemat.
22. Iar ei indata, lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa El.
23. Si a strabatut Iisus toata Galileea, invatand in sinagogile lor si propovaduind Evanghelia imparatiei si tamaduind toata boala si toata neputinta in popor. Matei 4, 18-23
Mijloacele prin care Dumnezeu cheama pe oameni la mantuire sunt felurite. Insasi nasterea noastra trupeasca, adica chemarea din neexistenta la viata este o chemare a lui Dumnezeu, caci nimeni nu se naste fara voia si pronia Lui. Apoi fiecare om este chemat sau randuit de sus sa aiba un rol, o menire in viata aceasta. Unul este chemat sa fie tata sau mama de copii. Altul este chemat sa lucreze cu mainile sau cu mintea, sa ingrijeasca pe bolnavi, sa invete si sa educe pe oameni, sa conduca popoare, sa faca opere de binefacere, sa slujeasca intr-un fel societatea in care traieste.
Pe langa aceasta chemare fireasca, Dumnezeu adreseaza fiecarui om si o chemare duhovniceasca, de a carei implinire sau respingere depinde mantuirea sau osanda noastra. Astfel Dumnezeu ne cheama la credinta, la pocainta, la rugaciune, la implinirea faptelor bune, la o adevarata traire in Hristos, adica la sfintenie si desavarsire, dupa cuvantul Sfantului Duh care zice: „Fiti sfinti, precum si Eu sunt sfant! Fiti sfinti, ca Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfant” (Levitic 19, 2; 11, 44).
Dar Dumnezeu cheama pe unii oameni cu viata sfanta la implinirea unei misiuni dumnezeiesti speciale, mult mai inalte pe pamant. Asa au fost chemati si alesi in Vechiul Testament regii si profetii, iar in Noul Testament apostolii, episcopii, preotii, mucenicii si toti sfintii.
In Sfanta Evanghelie din aceasta duminica ni se vorbeste despre chemarea primilor patru apostoli. Erau multe corabii cu pescari galileeni pe mare, dar Hristos Mantuitorul lumii numai pe unii i-a chemat la Sine, pentru aceasta chemare si misiune dumnezeiasca, de a-I fi martori ai Invierii, apostoli si propovaduitori ai Sfintei Evanghelii „pana la marginile pamantului”. I-a chemat dintr-o corabie pescareasca in alta corabie, duhovniceasca. Din corabia grijilor pamantesti, in corabia Duhului Sfant, care este Biserica pe care avea s-o intemeieze Hristos.
Pana la aceasta chemare, cei patru ucenici isi implineau chemarea cea dintai, lucrand cu mainile lor ca sa traiasca. Acum insa au fost chemati si alesi de Fiul lui Dumnezeu ca sa fie pescari ai lumii, "vanatori de oameni", vestitori ai Sfintei Evanghelii, intemeitori ai Bisericii lui Hristos pe pamant. Aceasta este o chemare cu totul dumnezeiasca, randuita la anumite vremi si adresata numai celor sfinti si alesi, pentru a conlucra prin harul Duhului Sfant la descoperirea voii lui Dumnezeu si la mantuirea oamenilor.
N-a chemat Hristos la apostolat, nici oameni bogati, nici invatati, nici cunoscuti si slaviti de multimi. A chemat pescari, oameni saraci si fara invatatura, oameni smeriti si curati la suflet, ca sa smereasca pe cei mandri, sa mustre pe cei necredinciosi si sa ridice pe cei cazuti in intunericul necunostintei de Dumnezeu. I-a chemat Hristos la sine goi, cerandu-le sa se lepede de cele pamantesti, de avere, de rude, de prieteni, de trufia acestei vieti si sa-I fie ucenici, apostoli, marturisitori si impreuna lucratori la innoirea lumii. A chemat Hristos pe cei mai smeriti si curati la suflet, dezbracati de toate grijile trecatoare, ca sa-i poata fi ucenici credinciosi gata sa-si dea viata pentru El.
Vedeti pe cine cheama si alege Hristos? Vedeti ce fel de chemare le face si ce le promite? „Va voi face vanatori de oameni!” Nu le promite averi si cinste pe pamant. Ci, dimpotriva, le spune cu alt prilej ca „veti fi urati de toti oamenii pentru numele Meu”. Iar cei patru ucenici galileeni nu se tem, nu se impotrivesc Duhului Sfant, nici nu se duc mai intai la ai lor sa-si ia ramas bun, ci „indata, lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa El” (Matei 4, 22). Vedeti ascultare fara conditii? Vedeti credinta simpla si curata la cei de jos? Vedeti lepadare de sine la apostoli? Parasesc hotarati toate si intra cu curaj in scoala lui Hristos, cea mai inalta scoala din toata lumea si din toate timpurile.
Aici aveau sa invete Petru si Andrei, Iacob si Ioan si ceilalti ucenici, episcopi si preoti, tainele credintei in Dumnezeu, puterea rugaciunii, adancul smereniei, taria blandetii, intelepciunea Duhului, ravna apostoliei si indrazneala marturisirii evangheliei lui Hristos. Aici aveau sa invete cea mai inalta teologie a Duhului Sfant si mestesugul vanarii sufletelor omenesti. Caci nimic nu este mai greu decat sa castigi suflete pentru imparatia cerurilor. Nimic nu este mai greu pentru slujitorii Bisericii lui Hristos, decat sa transforme sufletele oamenilor. Adica sa faca din rai, buni; din necredinciosi crestini adevarati; din desfranati si betivi, oameni pocaiti; din pescari, ucenici si din fricosi, marturisitori si mucenici.
Vedeti, asadar, ca apostolii si slujitorii Evangheliei nu se cheama si nu se aleg singuri. Ci Domnul ii cheama, ii alege, ii invata, ii intareste sufla peste ei Duhul Sfant si numai dupa aceea ii trimite sa vesteasca cuvantul mantuirii in toata lumea. Fara o asemenea chemare, fara vocatie pentru preotie, fara o viata sfanta, curata si placuta lui Dumnezeu, nimeni sa nu indrazneasca sa intre in preotie si sa slujeasca cele sfinte in biserica, cu nevrednicie, ca nu cumva si pe sine sa se osandeasca si pe credinciosi sa-i sminteasca si sa-i piarda. Iar chemarea pentru preotie o poate descoperi numai duhovnicul in scaunul de spovedanie.
Din Evanghelia de astazi vedem ca nici predicatorii sectelor si a tot felul de grupari religioase nu au chemare si o alegere speciala. Caci nimeni nu i-a chemat, nimeni nu i-a sfintit sufland peste ei harul Duhului Sfant, nimeni nu i-a trimis in lume sa predice dupa mintea lor Evanghelia mantuirii. De aceea, nu trebuie sa ascultam decat de adevaratii preoti si slujitori ai Bisericii lui Hristos, care sunt urmasii directi ai Sfintilor Apostoli, prin hirotonie canonica, adica prin punerea mainilor episcopilor si randuiti ca preoti in satele si bisericile ortodoxe.
Daca toti avem o chemare si o misiune de la Dumnezeu pe pamant, sa vedem ce chemare anume avem fiecare dintre noi si daca ne-o implinim cum trebuie cu adevarat. Cei mai multi credinciosi sunteti casatoriti si aveti familie si copii. Va impliniti cum se cuvine datoria de crestini ortodocsi si cea de parinti? Veniti regulat in sarbatori la biserica? Va rugati acasa cu copiii dumneavoastra? Va spovediti regulat in sfintele posturi? Iertati pe cei ce v-au suparat? Aveti smerenie, credinta tare in Dumnezeu si rabdare in necazurile vietii? Va impliniti datoria de soti, nascand copii, asa cum ati fagaduit-o la cununie, nu ii ucideti? Va cresteti copiii in frica de Dumnezeu, sau ii lasati de capul lor?
Iata cate intrebari se pun celor casatoriti, de la care Dumnezeu asteapta tot atatea raspunsuri. La fel si cei necasatoriti, vaduvele si batranii sunt intrebati de Hristos daca merg regulat la biserica, daca duc viata curata, daca se roaga si citesc carti sfinte, daca se spovedesc si se impartasesc cu Trupul si Sangele Domnului.
Astazi, mai mult ca oricand, ne cheama Hristos la pocainta, la biserica, la faptele bune care ne aduc bucuria mantuirii. Fiecare dintre noi sa ne deschidem inima, pentru Dumnezeu, pentru Evanghelie, pentru o viata crestineasca mai inalta, mai curata, cat mai sfanta. Apoi sa ne cercetam daca am facut, sau nu, macar o parte din sfintele noastre datorii crestinesti, daca ne-am implinit menirea pentru care am fost creati.
Sa rugam pe Mantuitorul sa ne lumineze si sa ne ajute a ne implini cu sfintenie marea noastra chemare de crestini si fii ai Bisericii lui Hristos!
Parintele Ilie Cleopa
