Sâmbătă, 2 martie 2019, Biserica Ortodoxă face pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Această sâmbătă este cunoscută în popor sub denumirea „Moșii de iarnă”. Cuvântul „moși” vine de la „strămoși” și se referă la persoanele trecute la cele veșnice.
Pe cine trecem în pomelnic și pe cine nu
Se pot pomeni toți cei care au murit nedespărțiți de Biserică. Nu pot fi pomeniți cei care au murit în dispreț cunoscut față de Dumnezeu. Precizăm că orice slujbă a Bisericii se săvârșește numai pentru cei care sunt membri ai ei, adică au devenit, prin Sfintele Taine, mădulare ale Trupului tainic al lui Hristos. De aceea nu pot fi pomeniți nici copiii morți nebotezați, pentru că ei nu sunt membri ai Bisericii.
În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne facem pomenirea morților, pentru că în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de Înfricoșata Judecată și A doua venire a Domnului, la care ne vom înfățișa toți. Pentru că mulți creștini au murit pe neașteptate și fără pregătirea sau fără pocăința necesară, Biserica face mijlocire pentru toți aceștia, ca să se bucure de fericirea veșnică.
(Adrian Cocoșilă – www.crestinortodox.ro).
Rânduieli ortodoxe, absolut obligatorii
Informațiile de care avem nevoie referitor la rânduielile ortodoxe pot ajunge la urechile noastre din două surse – cea avizată, respectiv slujitorii Bisericii Ortodoxe din Sfântul Altar (preoți, diaconi); și cea „informală”, respectiv credincioșii mireni (rude, vecini, prieteni, colegi etc.), care amestecă uneori rânduielile consacrate de Biserică cu tradiții și superstiții „moștenite” din familie sau din mediul în care trăiesc. „Învățăturile” acestora din urmă le trecem la capitolul „folclor” și ne pregătim, pentru Moșii de iarnă, după învățăturile părintelui lector dr. David Pestroiu, adunate în cartea „Spre viața veșnică... Rânduieli ortodoxe pentru înmormântare și parastase”, publicată la Editura „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, București, 2013.
Așadar ce ducem la slujba de la biserică și ce reprezintă fiecare din bunurile pe care le ducem?
- Coliva, care simbolizează trupul chemat la Înviere, după cuvântul Domnului: ”Bobul de grâu, când cade pe pământ și moare, aduce multă roadă” (Ioan, 12, 24).
- Sticla cu vin - simbol al vieții, dar și al Sângelui Domnului – arvuna vieții veșnice.
- Colacul, numit și ”cap” în unele părți ale țării substituie coliva, având aceeași semnificație ca aceasta. Nu există o prevedere canonică privind numărul ”capetelor” ce se pot împărți: înaintea lui Dumnezeu, deoarece nu cantitatea contează, ci categoria destinatarilor: ”Când faci prânz sau cină... cheamă pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi, și fericit vei fi că nu pot să-ți răsplătească. Căci ți se va răsplăti la învierea drepților” (Luca 14, 12).
- Lumânările se pun pe colivă și se oferă preoților, cântăreților și celor prezenți (pot fi însoțite de prosoape sau batiste, simbolizând rugăciunea pentru ștergerea păcatelor celor adormiți). Se vor procura numai de la sfânta biserică. Nu pot fi acceptate lumânările care curg, ard cu zgomot sau scot fum. O practică greșită este și folosirea ”căndeluțelor” de aluminiu, care acumulează în interior parafină topită; în cadrul ritualului, mișcarea colivei la ”Veșnica pomenire” produce vărsarea conținutului de lichid fierbinte, aceasta însemnând lipsă de respect față de cel decedat și față de cei ce vor consuma coliva respectivă.
- Pomana este faptă a dragostei creștine, săvârșită ca faptă de milostenie față de cei nevoiași, în numele celui decedat. Ea este folositoare pentru iertarea sufletului celui plecat la Domnul, dar și pentru cei rămași pe pământ, ca formă a dragostei față de aproapele.
Trei condiții pentru ca pomana să-și împlinească menirea
Pentru a fi folositoare, pomana trebuie să urmărească trei scopuri principale, explică pr. lect. dr. David Pestroiu:
- Să fie destinată unei persoane aflate în nevoie, care este în imposibilitate temporară sau definitivă de a-și asigura traiul, fără ca prin aceasta să-i fie cultivat un păcat sau un viciu. Pomana între rude nu are nicio valoare și nici nu poate fi numită așa ci, mai corect, împărțire a moștenirii.
- Să reprezinte rezolvarea unei nevoi reale pentru destinatarul milosteniei. Nu se vor împărți decât acele obiecte sau produse de strictă necesitate. Nu se pot oferi, de pildă, haine care nu pot fi purtate, fiind uzate peste măsură sau având alte măsuri decât cei ce le primesc.
- Să respecte, în mod obligatoriu, limitele decenței și ale bunului simț. Nu se pot oferi de pomană obiecte imorale sau periculoase, precum și materiale care alimentează viciile: tutun sau băutură (în exces sau chiar o cantitate mică oferită vicioșilor dovediți).
Articol de Gabriel Boceanu
