Parohia şi biserica este cunoscută după numele lui Gherghiceanu, un fost propietar de pământ care a parcelat terenul şi l-a vândut oamenilor ce au avut nevoie spre a-şi construi case. Astfel a apărut cartierul Gherghiceanu în partea dreaptă a Şoselei Pantelimon, care din punct de vedere social-administrativ au depins de fosta comună suburbană „Principele Nicolaie” (azi cartierul Mărcuţa), iar din punct de vedere confesional, au aparţinut de biserica Mărcuţa, la aproximativ 1 km distanţă.
Fiind prea departe de biserica Mărcuţa, pentru satisfacerea nevoilor lor religioase, cetăţenii cartierului Gherghiceanu, au intervenit la Sfânta Mitropolie a Ungro-Vlahiei pentru infiinţare şi aici a unei Parohii de sine stătătoare.
Astfel, pe data de 1 Aprilie 1938 a fost infiinţată Parohia cu numele de Gherghiceanu , iar primul preot slujitor a fost preotul Fluieraşu Ion, care, în înţelegere cu credincioşii, a amenajat o capelă în casa locuitorului D. Mihuţoiu din cartier.
Aici s-a oficiat prima Sfântă Liturghie, capela fiind sfinţită de † P.S. ARHIEREU VENIAMIN POCITAN. După aproximativ 2 ani, parohia a cumpărat un atelier de tâmplărie pe care l-a demolat, construindu-se aici un lăcaş de cult în anul 1943, fiind înzestrat cu tot ce este necesar pentru slujire, datorită zelului enoriaşilor, a preotului paroh şi a Consiliului Parohial.
Această sfântă biserică a funcţionat neîntrerupt până în anul 1983, când regimul comunist a hotărât demolarea ei. Parohia a fost asimilată de Parohia “Sfântul Ioan Botezătorul”, iar enoriaşii s-au imprăştiat pe la diferite biserici din Bucureştiul actual, pentru nevoile lor sufleteşti.
În anul 1994, după căderea comunismului, Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor, a desemnat pe preotul ROMAN ION, spre a se ocupa de reconstruirea unei noi biserici la cererea enoriaşilor, pe locul bisericii demolate de comunişti.
În anul 1995, a fost reînfiinţată parohia Gherghiceanu, cu personalitate juridică. După sfinţirea terenului şi după procurarea Sfântului Antimis de la Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor, în Aprilie 1996, s-a obţinut aprobarea spre a se săvârşi Slujba Învierii pe acest teren, preotul ROMAN ION slujind într-un mic Altar făcut din lemn, iar credincioşii stând in aer liber.
Prin strădania preotului paroh, a Consiliului Parohial şi a credincioşilor noii parohii reînfinţate, se construieste o noua biserică.
