Duminica Sfintei Maria Egipteanca

Duminica Sfintei Maria Egipteanca

Duminica a cincea din Postul Mare este consemnată în calendarul ortodox drept duminica Sfintei Maria Egipteanca. Exemplu de pocăință creștină, cuvioasa Maria (cum o invocă Sfântul Andrei Criteanul în Canonul cel Mare) a fost cea mai mare păcătoasă care a câștigat Raiul. Povestea ei ne este sprijin sufletesc în lupta cu ispitele, pe calea mântuirii.

Duminica Sfintei Maria Egipteanca este ultima duminică din timpul postului de 40 de zile al Sfintelor Patimi, care se termină în vinerea dinaintea sâmbetei Sfântului Lazăr.

Semnificația cifrei 47

47 de ani și-a îndeplinit canonul Sfânta Maria în pustiul Iordanului, până când s-a întâlnit cu Sfântul Zosima, căruia i-a încredințat povestea vieții ei – cea mistuită în păcat și cea petrecută spre mântuire.Cifra 47 este importantă pentru Postul Mare, deoarece noi suntem încurajați să imităm viața Sfintei în această perioadă de post, care durează 40 de zile, pentru perioada Postului Mare, și încă 7 zile, în timpul Săptămânii Patimilor. Este ca și cum Sfinții părinți ne-ar încuraja, întrebându-ne: “Dacă Sfânta Maria a dus o asemenea viață timp de 47 de ani, nu am putea și noi să facem la fel timp de 47 de zile, pentru a întâmpina Învierea Domnului cum se cuvine?”.

Cea mai mare păcătoasă care a câștigat Raiul

Sfânta Maria Egipteanca a trăit în veacul al V-lea după Hristos. Iată povestea ei: la vârsta de 12 ani, urmându-și pasiunile trupești, copila a fugit la Alexandria, departe de părinții ei. Acolo a trăit o viață de prostituată vreme de 17 ani. Adesea refuza banii bărbaților cu care mergea, trăind mai degrabă din cerșit și din torsul inului.

Într-o zi, a întâlnit un grup de bărbați care voiau să călătorească pe mare, spre Ierusalim, ca să se închine sfintei Cruci. Maria a mers cu ei în această călătorie, seducându-i, pe rând, pentru a-și potoli patima desfrâului. Dar când grupul a ajuns la Ierusalim și au mers la biserică, Maria a fost oprită la intrare de o forță nevăzută. După trei încercări nereușite, rămasă afară, în curtea bisericii, a văzut o icoană a Maicii Domnului. A început să plângă și să se roage din toate puterile către Maica Sfântă ca să îi dea voie să vadă Sfânta Cruce, promițând ea că va renunța la dorințele lumești și că va merge oriunde îi va spune Maica Domnului.

Întâlnirea cu Sfântul Zosima

După această convertire din inimă la porțile bisericii, Maria Egipteanca a mers, îndrumată de către Sfânta Fecioară, în deșertul de lângă Iordan, unde a început o viață de pustnică. A trăit mulți ani doar cu trei pâini și cu piținele verdețuri ale pământului. Timp de 17 ani a fost chinuită de „fiare sălbatice” – pasiuni și dorințe trupești nebunești. După toți acești ani de tentații, pe toate depășindu-le, a devenit ucenica Maicii Domnului.

După 47 de ani de pustnicie, l-a întâlnit pe Sfântul Zosima în deșert, iar acesta a convins-o să-i povestească viața ei. Maria i-a spus cu multă umilință povestea vieții ei, arătându-i totodată că are darul înainte vederii: știa cine era Zosima, cu toate că niciodată nu se mai întâlniseră. Ea i-a cerut Sfântului Zosima să se întâlnească din nou anul următor, la apusul soarelui, în Joia Mare din Săptămâna Patimilor, pe malurile Iordanului, pentru a o împărtăși.

Împărtășirea cu Sfintele Taine

Sfântul Zosima a făcut așa cum i s-a cerut, cu toate că avea dubii legate de această experiență – mai ales că soarele apusese deja. Dar Maria a apărut pe malul opus al Iordanului și a trecut apa mergând pe creasta valurilor în mod miraculous. Când preotul Zosima a încercat să-i facă o metanie, ea s-a tras înapoi spunându-i că un preot este mult superior ei și, mai ales, are cu el Sfintele Taine. Maria a primit Sfânta Împărtășanie și a trecut înapoi Iordanul, dându-i din nou întâlnire peste un an, în locul în care se văzuseră întâia oară.

 

Urcarea la Domnul

Anul următor, sosit la locul cu pricina, Sfântul Zosima a găsit trupul neînsuflețit al Mariei împreună cu un mesaj scris pe nisip, prin care îi spunea că murise imediat după Împărtășanie în anul anterior (iar trupul îi fusese adus în mod miraculos acolo unde l-a găsit Sfântul Zosima) și îi cerea să o înmormânteze. Zosima a început să sape gropa, dar a obosit curând. Atunci s-a ivit din lângă el un leu care l-a ajutat să ducă la bun sfârșit lucrarea. Astfel, Sfânta Maria Egipteanca a fost înmormântată. Zosima s-a reîntors la mănăstire și le-a povestit tuturor cele întâmplate. El a murit la aproape o sută de ani în aceeași mănăstire.

Ulterior, povestea vieții Mariei Egipteanca a fost așternută pe hârtie de către Sfântul Sofronie, Patriarh al Ierusalimului. (sursa: ro.orthodoxwiki.org).

Cum ne rugăm Sfintei Maria Egipteanca

Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasa Maria Egipteanca

Troparul Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, glasul al 8-lea

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Maria, duhul tău.

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea preaîntr-armată, iar Întrupându-Se Cuvântul a pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, că Singur cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflând tu acum Strălucirea Frumuseţii cea plină de luciri şi a Razei Celei dătătoare de Lumină, luminează-mi, te rog, sufletul meu cel întunecat de patimi, prin rugăciunile tale cele către Domnul, Mărită Marie.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorându-ţi odinioară sufletul, prin sfătuirea cea rea a şarpelui şi alunecând la fapte fără socoteală şi pogorându-l întru adâncimea pierzării, ai ales cele mai bune şi cele vremelnice le-ai defăimat.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cugete necuvioase, prin patimi mai înainte spurcându-ţi bunul neam al sufletului şi nerobirea şi purtând îmbrăcămintea cea murdară a stricăciunii, ai uitat de Slava cea mai presus de minte, a Celui Ce te-a zidit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Hrănindu-ţi gândul cu neoprirea şi cu deşertăciunea dezmierdărilor, amăgind pe îndrăgitori, te-ai depărtat pe sineţi de împărtăşirea cea mai bună, punând împotriva ei semeţia a tot păcatul, vrednică de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiindu-mi cugetul întinat de patimi şi rănit de păcate şi cumplit tulburându-se, curăţeşte-mă şi mă miluieşte de păcate, Ceea ce eşti Plină de har, Care ai născut Nestricăciunea Cea Înfiinţată şi Izvorâtoare de viaţă.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei...

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dragostea cea îndumnezeită te-ai întraripat şi lepădându-te de mărirea cea trecătoare, te-ai apropiat de Stăpânul, strigând: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Apropiindu-te mai înainte către lemnul păcatului şi învăţându-te cunoştinţa aducătoare de moarte, ai alergat către Lemnul Cel Purtător de viaţă, Hristos, strigând: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorit-ai de vărsarea Luminii Celei Negrăite şi defăimând toate cele vremelnice, te-ai înălţat către Privirea cea fără materie, strigând cu credinţă: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Împreunatu-ne-am cu Dumnezeieştile Cete ale îngerilor, prin naşterea ta de Dumnezeu Născătoare, că ai zămislit întru tine în chip de negrăit pe Ziditorul şi ai Întrupat pe Cel Necuprins. Pentru aceasta toţi te cinstim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Te laud pe Tine, că glas am auzit, Doamne şi m-am înspăimântat, că ai venit la mine căutându-mă, pe mine cel rătăcit. Pentru aceasta preaslăvesc multă bunătatea Ta, cea către mine, Mult Milostive.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mutatu-te-ai din patria ta, maică, plutind prin purtarea de grijă cea de sus către pământul sionitenilor după dorirea ta, întru care prin mărturisire ai aflat dezlegare faptelor tale.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împingându-te înapoi în chip nevăzut, mărită şi nevăzând de aproape vederea cea mai bună, darea Luminii Celei Negrăite, punând cugetul îndreptător nearătării, ai cunoscut cele ascunse.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te cu harul cel mântuitor şi văzând Dumnezeiască şi Purtătoare de Lumină Strălucire, ţi-ai apropiat ochii şi inima de Preacinstita Cruce şi de acolo te-ai împărtăşit de mântuire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu bucurie văzând Chipul cel Prealuminos al Fecioarei şi de Dumnezeu Născătoarei, cu lacrimi ai alergat către dânsa, punând înaintea ei toate tocmelile vieţii tale, preafericită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a înfiinţat toate cu voirea, s-a unit cu omul după fiinţă prin negrăita voire şi prin nease-mănata purtare de grijă; şi ieşind din tine purtând Trup, cu totul mă înnoieşte pe mine prin voinţă, Preacurată.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Luminarea celor ce zac întru întuneric, Mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine alerg, Împăratul păcii, luminează-mă cu Strălucirea Ta, că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin închipuire mutându-te din viaţă, sârguindu-te către calea cea Dumnezeiască a nepătimirii, cu dragoste ai trecut apele cele vestite ale Iordanului şi ai dobândit mărire negrăită, de Dumnezeu Cugetătoare Maică Marie.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având suflet bărbătesc, ai năvălit către nevoințe, pătimind tare și bărbătește ai îndurat lupta cea anevoie oprită a celor potrivnice, Marie, ceea ce ești podoaba înfrânării.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu gând întărit lepădând firea cea femeiască şi spălându-ţi patimile prin înfrânare, petrecând în pustiu ca într-o grădină Dumnezeiască, te bucurai, maică, văzând Frumuseţea Ziditorului tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce a înşelat pe Eva cu cuvinte în Rai şi cu multe feluri de meşteşugiri a izgonit-o din acea veşnică desfătare, acum s-a surpat şi a fost călcat de luptele tale cele vitejeşti, Cuvioasă Maică Marie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Răsărit al Soarelui Slavei şi Car Purtător de Lumină al Împăratului, te ştim pe tine, Fecioară, întru care a şezut Fiul Celui Preaînalt şi Sicriu al bunătăţii, care ai adus în lume pe Hristos.

Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor...

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe deplin te-ai îndulcit, preafericită, de arătarea lui Hristos şi întărindu-te cu dragostea Lui, ai alungat năpădirea patimilor, preacuvioasă maică.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te cu frumuseţea faptelor tale, ai risipit năvălirea întunericului şi feţele vrăjmaşilor le-ai întunecat prin ostenelile sihăstriei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tare îţi întindeai ochiul tău, rugându-te Celei ce Singură este Preacurată, sprijinindu-te totdeauna către dânsa, prealăudată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai Scaun al Împăratului mai presus de ceruri, Preacurată, cuprinzând trupeşte plinirea Dumnezeieştii Lui stăpâniri.

Irmosul:

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
Ceea ce erai mai înainte plină de tot felul de desfrânări astăzi te-ai arătat mireasă a lui Hristos, prin pocăinţă urmând vieţii îngereşti şi cu arma Crucii pierzi pe demoni. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă Împărăţiei Cerului, Preacuvioasă Maică Marie, Preacinstită.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Cei trei tineri au călcat porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, de a se închina chipului de aur din câmpul Deiera; şi aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vrăjmaşul cel ce se lăuda şi peste măsură se semeţea, vrând să biruiască tot pământul, a fost biruit el de femeie şi cel ce a omorât pe om şi l-a izgonit afară din desfătarea cea de viaţă dătătoare se vede omorât.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce în chip minunat a hrănit odinioară pe popor în pustiu, Acesta ţi s-a făcut ţie Odihnă şi Mângâiere, hrănindu-te şi adăpându-te cu Putere de negrăit, de Dumnezeu cugetătoare, ţie care strigai: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tare îngrădindu-te cu Crucea, ai scuturat furtunile patimilor, tăindu-le aşa cum a tăiat marea văzătorul de Dumnezeu; şi fără patimă trecând către pământul făgăduinţei, ai primit Moştenirea Cea Netrecătoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vrăjmaşul celor binecredincioşi, prin nenumăratele lui năvăliri nu a putut să biruiască răbdarea ta cea tare şi nemişcată. Pentru aceea te ridicai asupra piericiunii lui, strigând: bine eşti cuvântat, Dumnezeu părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeu Cel Necuprins S-a Întrupat din tine, Maică Fecioară Preacinstită şi ca un Bun în pântecele tău a zidit din nou pe om. Pentru aceea lăudându-te pe tine ca pe o Mijlocitoare a Tainelor celor înfricoşătoare, strigăm: bine eşti cuvântată, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât...

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu razele virtuţilor fiind luminată, vestirea isprăvilor tale a străbătut acum în chip de lumină toată lumea. Pentru aceea cu credinţă mărim pomenirea ta, preacuvioasă maică.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De bucurie negrăită s-a învrednicit de Dumnezeu cugetătorul Zosima, pândindu-te pe tine în pustiu, și strigând: lăudați făpturile pe Domnul și-L preînălțați întru toți vecii. Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Împărtăşindu-te de daruri şi învrednicindu-te de Dumnezeiască răsplătire, ţi-ai adus aminte de plecarea lui Zosima, de Dumnezeu purtătoare şi cu dânsul împreună cântând, ziceai: pe Tine Te preaînălţăm Hristoase în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să răpeşti pe om, Dumnezeule, de la ucigaşul de om, Te-ai arătat pe pământ, purtând Trup cu adevărat, Mântuitorule, păzind Curată pe Ceea ce Te-a născut. Pentru aceea Te lăudăm întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia întru răcorală a prefăcut-o, ca pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Ceea ce în chip de negrăit...

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dragoste împărtăşindu-te Tainelor cu dorinţa şi umplându-te de Lumina Cea Strălucitoare şi câştigând harul cel de negrăit al Mirelui tău, te-ai învrednicit de Dumnezeiască şi fericită mutare.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscând Taina mutării tale, ai umblat pe ape neudată, de Dumnezeu purtătoare şi de pe pământ te-ai mutat, ajungând la Frumuseţea Cea Neajunsă şi la Veselia Ziditorului tău, preacinstită.

Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând făclie şi fiind înfrumuseţată cu strălucirea virtuţilor, priveşti la Scaunul Împăratului tuturor şi te veseleşti de Frumuseţea Lui cea dulce, dănţuind împreună cu drepţii, de Dumnezeu insuflată maică.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Primind multe daruri de la Dumnezeu pentru ostenelile şi trudele voastre, Marie, împreună cu de Dumnezeu cugetătorul Zosima, înduplecaţi-L şi acum pentru noi toţi, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai mai Înaltă decât toate făpturile, Fecioară şi Stăpână, ca Una ce în pântecele tău ai purtat cu Trup pe Stăpânul tuturor mai presus de cuvânt şi l-ai hrănit cu lapte, precum se cuvine unei maici. Pentru aceasta toţi pe tine te mărim.

Irmosul:

Ceea ce în chip de negrăit ai Întrupat din coapsele tale cele Fecioreşti pe Dumnezeu Luminătorul, Cel Ce a Răsărit mai înainte decât soarele şi a venit la noi în Trup, Binecuvântată eşti Preacurată; pentru aceea după vrednicie te mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul..

Toate săltările trupului înfrânându-ţi prin ostenelile cele sihăstreşti, ai arătat înţelepţirea sufletului tău, vitează; că poftind să vezi Crucea Domnului, te-ai răstignit singură pe tine lumii, cea vrednică de a fi cântată. Drept aceea şi spre râvna vieţii îngereşti cu dragoste te-ai îndemnat singură, preafericită. Pentru aceasta noi credincioşii, cinstind pomenirea ta, cerem să se dăruiască lumii iertare de greşeli, prin rugăciunile tale, Preacuvioasă Maică Marie.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul..

În noroiul păcatelor am căzut şi nu este întru mine chipul fiinţei, că m-am înecat cumplit în viforul păcatelor mele; ci tu, Ceea ce ai născut pe Cuvântul, Cel Singur Iubitor de oameni, caută spre mine, Fecioară şi mă miluieşte de tot păcatul şi de patimile cele pierzătoare de suflet şi de toată răutatea vrăjmaşului celui cumplit; ca să cânt veselindu-mă: roagă-te lui Dumnezeu şi Ziditorului să dăruiască iertare de greşeli celor ce năzuiesc cu credinţă la Sfânt Acoperământul tău.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul..

Pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul, văzându-L Mieluşeaua pe Cruce spânzurat pe nedrept, tânguindu-se, striga: vai mie, Preaiubite Fiule! Ce este această mare, înfricoşătoare şi străină Taină pe care o văd? Mă sfărâm la cele dinlăuntru şi a suspina nu am putere şi nu pot suferi ca să Te văd mort. Ci, fie-Ţi milă, Stăpâne, de suspinurile cele de maică şi precum ai zis, umple-mă de bucurie, Înviind din mormânt ca un Dumnezeu.

 

Articol de Gabriela Boceanu