Sfinții Apostoli Petru și Pavel: ce îi leagă și-i „dezleagă”

Sfinții Apostoli Petru și Pavel: ce îi leagă și-i „dezleagă”

Sâmbătă, 29 iunie 2019, mergem la Sfânta Evanghelie cu sufletul ceva mai ușor: ne-a întărit Dumnezeu, cu puterea Sa, ca să ne nevoim cu sârguință, o dată în plus, întru zilele Postului Cincizecimii. Și să îi prăznuim pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel cum se cuvine.

Am trecut, fiecare după puteri, și în acest an, „Postul Cincizecimii” – astfel numit pentru că este postul din anul calendaristic bisericesc în care cinstim darurile Sfântului Duh, care s-au pogorât peste Sfinții Apostoli la Cincizecime (sau de Rusalii – duminică 16 iunie, când am dus acasă frunze de nuc sfințite în altar și le-am pus la icoane).

Dacă până acum câțiva ani mai trăgeam cu ochiul în calendarul creștin-ortodox tipărit de Patriarhia Română, ca să vedem cât de lung sau scurt este Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, din 2017 încoace ne-am liniștit: ține minimum șapte zile. Este hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 10 iunie 2015, menționată în Anuarul Liturgic și Tipiconal pe anul 2019.

Așa că astăzi, 29 iunie, valorificăm foloasele duhovnicești dobândite în aceste șapte zile atât de speciale slăvindu-i pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

De ce îi prăznuim în aceeași zi

Potritiv tradiției, Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt prăznuiți deodată pentru că s-au săvârșit din viață în condiții asemănătoare: în ziua de 29 iunie (dar în ani diferiți: Petru în anul 64, Pavel în anul 67), la Roma, din porunca împăratului Nero. Au fost condamnați pentru aceeași ”vină”: propovăduirea învățăturilor pe care ni le-a lăsat Domnul Iisus Hristos. Petru a fost răstignit pe cruce cu capul în jos (tot tradiția spune că el însuși ar fi cerut aceasta, gândind că nu este el demn să fie răstignit precum Mântuitorul). Iar Pavel ”a beneficiat” de statutul de cetățean al Romei și a fost decapitat (metodă de execuție considerată mai onorabilă la vremea aceea). Moaștele Sfinților Apostoli Petru și Pavel (potrivit Sinaxarului) au fost depuse împreună.

”Diferiți și totuși foarte asemănători”

”Patriarhul Daniel spune că „deși acești doi Apostoli ai lui Hristos sunt diferiți ca pregătire teologică, spirituală, culturală, sunt foarte asemănători în dragostea jertfelnică pentru Mântuitorul. Ambii au mărturisit dumnezeirea lui Hristos și L-au iubit până la moarte, au avut în comun grija pentru Biserică, apărarea dreptei credințe și a unității acesteia”.

O altă mare virtute pe care cei doi sfinți o au în comun este pocăința, completează Preafericitul Părinte Daniel:

„Petru s-a lepădat de trei ori de Hristos, din frică, spunând că nu Îl cunoaște pe Hristos, iar Pavel a prigonit Biserica lui Hristos. De aceea, ambii Apostoli au regretat și s-au pocăit toată viața. Râvna lor misionară parcă ar fi vrut tot timpul să recupereze aceste greșeli ale lor”. (basilica.ro).

Sunt protectorii celor din penitenciare

Aceste virtuți majore  ale Sfinților Apostoli Petru și Pavel – recunoașterea greșelii săvârșite (Petru s-a lepădat de trei ori de Mântuitorul Hristos, iar Pavel a fost aprig prigonitor al creștinilor), pocăința și iertarea câștigată prin pocăință – i-au ”recomandat” drept ocrotitori ai celor din penitenciarele românești – atât a personalului adminstrativ, cât și a deținuților.

”Patriarhia Română și Ministerul Justiției au încheiat protocoale privind desfășurarea asistenței religioase în sistemul penitenciar românesc, în anul 1993 (art. 15) și în anul 1997 (art. 10), conform cărora ‘Sfinții Apostoli Petru și Pavel vor fi considerați ocrotitori ai sistemului penitenciar din România’. Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor prevede, în articolul 77 al Legii 293 din 28 iunie 2004, că ”ziua de 29 iunie se proclamă ca zi a personalului din sistemul administrației penitenciare” (basilica.ro).

Week-end complet de rugăciune

Ne reîntâlnim la Sfânta Evanghelie mâine, la Soborul Sfinților 12 Apostoli. Este duminica a 2-a după Rusalii, a Sfinților Români. În care Sinaxarul face pomenire și Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeț.

Articol de Gabriela Boceanu