Minunea s-a petrecut, în apropierea Constantinopolului, înainte de încoronarea împăratului Leon. În timp ce se plimba printr-o pădure, Leon întâlneşte un orb din naştere, care îi cere apă şi apoi să-l conducă în cetate. Leon porneşte cu orbul în căutarea unui izvor despre care auzise că se află în pădure. El aude glasul Maicii Domnului care îi îndeamnă să intre mai adânc în pădure pentru a găsi izvorul. Maica Domnului îl sfătuieşte pe Leon să spele ochii orbului cu apa de izvor. Ajunşi la izvor, Leon îi dă orbului să bea, apoi îi spală ochii şi orbul începe să vadă. De atunci izvorul s-a numit Izvorul tămăduirii, iar minunea a fost atribuită Maicii Domnului.

După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat pe locul unde s-a petrecut minunea o biserică cu hramul „Izvorul tămăduirii”. La acel izvor s-au vindecat mulţi bolnavi, printre care şi împăratul Iustinian (527-565), care suferea de o boală foarte grea. Drept mulţumire, Justinian a construit o biserică mai mare, dar, din păcate, a fost dărămată câţiva ani mai târziu, de turci. La începutul secolului al XIX-lea, s-a costruit o altă biserică, care se află până în zilele noastre. La subsolul ei se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există izvorul cu apa tămăduitoare din trecut. Aici vin mereu pelerini să se închine şi să consume apa tămăditoare pentru vindecarea bolilor.

În calendarul ortodox, sărbătoarea “Izvorul tămăduirii”, este menţionată în prima săptămână, după Paşte, în vinerea Săptămânii Luminate. Anul acesta se sărbătoreşte în ziua de vineri, 3 mai.

În slujba cunoscută ca Agheasma Mică, se sfinţesc apele. Apa sfinţită are puteri vindecătoare şi este gustată de cei bolnavi pentru a se vindeca, precum şi de cei sănătoşi pentru a-şi menţine sănătatea.

La sfârşitul slujbei de sfinţire a apelor, preotul cântă troparul: "Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău". În timp ce se cântă troparul, preotul stropeşte pe credincioşi în cele patru puncte cardinale cu apa sfinţită, spre alungarea "celui potrivnic", adică a celui rău, a celui urât, care este năluca, vedenia rea, satana.

Izvoare tămăduitoare la noi în ţară

Maica Domnului a dăruit şi poporului român izvoare tămăduitoare. Unul dintre acestea se află la Mănăstirea Ghighiu din judeţul Prahova, la 5 km de municipiul Ploiesti. Se povesteşte că episcopul sirian care a adus icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului în această mănăstire (1958), a cerut iertare Fecioarei pentru că a luat icoana din locul în care se afla, iar a doua zi, în locul în care s-a rugat, a apărut un izvor tămăduitor.

Un alt izvor cu apă vindecătoare se află la Mănăstirea Dervent. Tradiţia spune că acest izvor a ţâşnit din locul în care Apostolul Andrei a împuns piatra cu toiagul.

În urmă cu un secol, la Mănăstirea Horaicioara, din judeţul Neamţ, a fost descoperit un izvor cu apă tămăduitoare, datorat rugăciunilor monahilor către Maica Domnului, de a le dărui un izvor mai aproape de mănăstire. El izvorăşte de sub muntele Feriga şi se află la 50 m de biserica mănăstirii.

Cu prilejul efectuării unor lucrări de construcţie la biserica Greaca din Brăila, s-a descoperit un izvor tămăduitor. Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă, din judeţul Argeş a devenit un loc binecuvântat, datorat unui izvor tămăduitor.     

În iconografie

Cea mai cunoscută icoană a sărbătorii Izvorul Tămăduirii, o reprezintă pe Maica Domnului cu fiul Hristos în braţe, într-un bazin asemănător cu o cristelniţă, vasul în care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentată cu mâinile înălţate, în rugăciune, iar Mântuitorul binecuvintează cu ambele mâini, ca răspuns al rugăciunilor maicii Sale. Din bazin izvorăşte apa, care are darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti.

Creştinii ştiu că "Izvorul Tămăduirii" este o sărbătoare închinată Maicii Domnului. Însă, având în vedere că ea este nedespărţită de Fiul ei, această zi este şi prăznuirea Lui Hristos. Mai bine zis, în această zi îl sărbătorim în primul rând pe Hristos Cel Înviat, ca Izvor al vindecărilor şi apoi pe Maica Domnului, ca persoana care Îl poartă neîncetat şi tainic pe Fiul ei, devenind astfel şi ea izvor de tămăduire.

Tradiţii şi obiceiuri în ziua de “Izvorul tămăduirii”

      -    Oamenii nu fac treburi gospodăreşi în această zi pentru a-şi asigura un loc în rai;

• Cei care nu respectă acest lucru, se vor îmbolnăvi grav şi vor muri;
• Pânza ţesută în această zi nu poate fi purtată nici măcar de morţi, pentru că nu sunt primiţi pe lumea cealaltă;
• În această zi, se aşează o cană cu apă sub un nuc sau sub un soc şi dacă pe fundul cănii se adună pământ, e semn că nu mai ai mult de trăit;
• Se stropesc cu apă sfinţită vitele din gospodărie pentru a fi ferite de boli şi pentru a avea putere la muncile agricole;
• Se stropesc grădinile şi livezile pentru a avea recoltă bogată;
• In unele zone din ţară, se construiesc sau se curăţă fântânile şi se caută izvoare noi, ceea ce va face ca acestea să nu sece niciodată, în perioadele fără ploaie;
• În ziua de Izvorul Tămăduirii, oamenii vor fi feriţi de boli sau chiar se vor vindeca, dacă se spală dimineaţa cu rouă şi gustă apoi apa sfinţită.

 

Articol scris de Livia Şandru