Ultima săptămână din Postul Paştelui, ne propune cel mai sever post, cea mai austeră ţinută din viaţa de creştin, din tot cursul anului. Este săptămâna în care sunt rememorate ultimele şapte zile din viaţa pământeană a Domnului Iisus Hristos.
Fiecare zi aminteşte chinurile la care a fost supus Dumnezeu-Omul pentru salvarea neamului omenesc, până la jertfa supremă. Se poate spune că este săptămâna curăţării de păcat a neamului omenesc şi a recreării omului nou.
Primele patru zile ale săptămânii, de luni până joi, inclusiv, se ajunează până seara, când se poate gusta puţină pâine cu apă. Acest post este ţinut de credincioşii sănătoşi, care pot face această ajunare. Cei mai slabi, pot gusta şi poame uscate sau fructe.
- Luni, în prima zi a acestei săptămâni speciale, se aminteşte în slujba din biserică, parabola smochinului neroditor, căzut sub blestem pentru mulţimea păcatelor noastre. Rugăciunile acestei zile sunt menite să şteargă blestemul prin aducerea roadelor pocăinţei.
- Marţi, a doua zi din Săptămâna Patimilor se ascultă parabola celor 10 fecioare, dintre care cinci erau înţelepte şi cinci erau neînţelepte. Fecioarele înţelepte au fost alese de Domnul Iisus să participe la Nunta din Împărăţia lui Dumnezeu. Prin „înţelepciune” trebuie să înţelegem că îşi câştigaseră această alegere pentru credinţa lor fără pată. Candela reprezintă sufletul lor, iar uleiul care întreţine flacăra vie, este credinţa lor. Fecioarele neînţelepte au pierdut dreptul de a intra la Nuntă, pentru că sufletul lor (candela) nu avea suficientă credinţă (ulei). Nu erau încă pregătite pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu.
- Miercuri, a treia zi din Săptămâna Patimilor, este ultima zi în care se săvârşeşte Liturghia darurilor mai înainte sfinţite. Sunt amintite acum două întâmplări cutremurătoare: cea a femeii păcătoase, care a reuşit prin pocăinţă să se cureţe de păcate şi să intre în rândul mironosiţelor şi cea de a doua întâmplare este aceea a lui Iuda, care datorită lăcomiei a pierdut treapta apostoliei şi a ajuns un trădător. El la vândut pe Hristos fariseilor pe treizeci de arginţi.
- Joi, a patra zi din Săptămâna Patimilor aminteşte cele patru momente mari din relaţia Domnului Iisus cu ucenicii lui. Acestea sunt: 1. Spălarea picioarelor ucenicilor, 2. Cina cea de Taină; 3. Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi 4. Prinderea Domnului.
Semnificaţia acestor momente reprezintă învăţăturile Domnului pentru cei care vor să se pocăiască. Prin Spălarea picioarelor ucenicilor, Domnul arată smerenia Lui, slujirea aproapelui, taina renunţării la tine pentru altul, taina golirii de propriul egou pentru a-l cuprinde în loc pe cel al aproapelui.
Cina cea de taină a întemeiat de fapt, Sfânta Taină a Euharistiei sau a Împărtăşaniei. Aşezat la masă cu ucenicii Săi, Mântuitorul rosteşte pentru prima oară îndemnul „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu”, „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu”. Aceste cuvinte se rostesc mereu, de 2000 de ani, la Sfânta Liturghie. În felul acesta, Mântuitorul ni se dăruieşte permanent pentru ca trupul Lui nestricăcios să se amestece cu trupul nostru stricăcios pentru a dobândi şi noi nestricăciunea.
Rugăciunea din Grădina Ghetsimani este cel de-al treilea moment al interacţiunii Mântuitorului cu ucenicii Săi. El îngenunchează pentru noi, rugându-se pentru păcatele noastre. Piatra pe care a îngenunchiat a rămas ca mărturie de atunci, în acelaşi loc, devenind loc de pelerinaj şi închinăciune pentru credincioşii din toate timpurile.
Prinderea Domnului este ultima întâmplare din ziua de joi. Domnul s-a lăsat prins şi legat, acolo, în Grădina Ghetsimani şi a fost dus la judecată.
În dimineaţa zilei de joi se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile, la care se scot două Sfinte Agneţi, unul pentru împărtăşirea credincioşilor şi cel de al doilea se păstrează pe Sfânta Masă, în Sfântul Chivot (după ce a fost îmbibat cu Sfântul Sânge), până în ziua de marţi, după Paşti, când se sfărâmă bucăţele şi se foloseşte până anul viitor, la aceeaşi dată, pentru cazurile de împărtăşire grabnică.
În seara de joi, se săvârşeşte denia celor 12 evanghelii, în timpul căreia se scoate din Sfântul Altar (între Evanghelia a cincea şi a şasea) Sfânta Cruce pe care este zugrăvită scena răstignirii Mântuitorului şi se aşează în mijlocul sfintei biserici, unde rămâne până la denia de vineri seara.
- Vineri, a cincea zi din Săptămâna Patimilor este Ziua Patimilor Domnului, pe care Biserica le numeşte „sfinte”, „înfricoşătoare” şi „mântuitoare”. În această zi se ajunează. Tot în ziua de vineri se scoate Sfântul Epitaf din Sfântul Altar, se aşează pe masă, în mijlocul bisericii pentru a se închina credincioşii. Se trece în genunchi pe sub masă şi se face metanie mare. Pe Sfântul Epitaf este reprezentată scena coborârii de pe cruce a Mântuitorului şi pregătirea Lui pentru a fi pus în mormânt. Sfântul Epitaf rămâne în biserică, alături de Sfânta Cruce, până la denia Prohodului, care se săvârşeşte în seara zilei de vineri. Cântarea Prohodului reprezintă plângerea Maicii Domnului şi a femeilor mironosiţe în preajma trupului fără viaţă al Mântuitorului. Este o cântare de jale, dar este foarte îndrăgită de credincioşii care o cântă împreună cu preotul. La sfârşitul prohodului are loc înconjurarea bisericii de către preot şi toţi credincioşii, purtânduse în frunte Sfânta Cruce, Sfântul Epitaf şi sfeşnice aprinse, în timp ce credincioşii au în mâini lumânări aprinse. Acest ritual reprezintă refacerea drumului parcurs de cei care L-au dus pe Mântuitorul de pe Golgota până la Sfântul Mormânt. După înconjurarea bisericii, cortegiul de înmormântare intră în biserică şi depune Sfântul Epitaf pe Sfânta Masă, care închipuieşte chiar Mormântul Lui.
- Sâmbătă, a şasea zi din Săptămâna Patimilor, este ziua în care oamenii au săvârşit fărădelegea, iar fiul lui Dumnezeu a săvârşit lucrarea pentru care a fost trimis pe Pământ. Stă de bunăvoie trei zile în mormânt pentru a ne salva pe noi de iad, care este mormântul veşnic. De atunci, ziua de sâmbătă a rămas zi de pomenire a morţilor.
Mergând în mormânt, Mântuitorul duce acolo cu El legământul pe care Dumnezeu L-a avut cu omul şi care este anulat prin neascultare sau nerespectare. Va încheia un nou legământ, simbolizat de o nouă zi, ziua Învierii Lui şi pe care o ţinem de atunci ca zi de aniversare a începerii noului legământ.
În ziua de sâmbătă, la Ierusalim se săvârşeşte marea procesiune de la Mormântul Domnului, pentru primirea luminii Învierii lui Hristos.
În biserici se săvârşeşte Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare şi un număr mare de credincioşi primesc împărtăşania.
Doamne, învredniceşte-ne să ajungem şi noi în Împărăţia Ta!
Amin!
Articol de Livia Şandru
